Это новая версия сайта. Перейти на старую
Fraze din aprilie 2009
- D.: „Mă simţeam neputincios, pentru că era imposibil să dovedesc că nu am fost la proteste; Eram bătut, ca să spun că am fost acolo.”
- C.: „La Vulcăneşti am fost duşi noaptea, vre-o 20 persoane într-un autospecială pentru 6 locuri. Acolo ne-au întâlnit vre-o 12 colaboratori în măşti, din trupele speciale, veniţi special din Chişinău, şi care ne-au bătut când treceam prin coridorul format de ei. Nu am mai văzut aşa cruzime nici în filmele de groază.”
- M.: „Chiar şi săptămâna trecută de două ori am visat poliţiştii, care mă fugăreau şi mă băteau. M-am trezit cu un sentiment de spaimă, şi m-am bucurat că a fost doar un vis.” (15 iunie 2009)
- K.: „După arest şi totul prin ce am trecut, sunt mult mai nervos, fumez neîncetat şi îmi vine mult mai greu să comunic cu alte persoane. După loviturile peste urechi (tortura „telefon”), auzeam în cap sunete asemenea telefonului ocupat – tu...tu...tu...”
- N. „Am fost forţat să ţin scutul în mână, în timp ce poliţiştii loveau în el cu picioarele. La fiecare lovitură scutul mă lovea în umăr, şi eu mă loveam cu capul de peretele din spatele meu. Simţeam cum mi se zdruncină tot corpul, precum şi celălalt umăr”
- G. „Eram ameninţaţi că vom fi întemniţat pentru mulţi-mulţi ani, vre-o 20-25. Încă nu-mi vine să cred, că sunt acasă...”
- F. „Tot ce s-a petrecut era ca un coşmar, îndeosebi bătăile. Eram mereu în aşteptarea unei noi lovituri.”
- D. ”Totul a fost straşnic, nu pot să specific ceva anume, mai ales...... Nu, nu vreau să-mi mai amintesc”...
- T. „Pe mine nu m-au bătut chiar atât de tare, dar pe prietenul meu l-au chinuit foarte mult... ”
- A. „Trupele de destinaţie specială m-au încătuşat şi m-au dus la poliţie, iar poliţiştii nu aveau cheie pentru astfel de cătuşe. Am stat aşa vre-o 4 ore, până când mi s-au umflat articulaţiile de la mâni. Abia atunci au fost chemaţi cei cu cheile. Si acum am semne...”
- L. „Nu mi s-a acordat asistenţa medicală, cu toate că aveam nevoie. Dar mă şi temeam să cer, deoarece dacă cineva cerea ceva... Era vai de noi toţi din celulă”
- S. „Am fost arestat în cămin dimineaţa, fiind în maiou, pantaloni scurţi (şorţi) şi papuci de casă. Şi aşa am stat la poliţie câteva zile, pe un frig de nu ştiam cum mă cheamă...
- K. „La poliţie m-au pus să strâng nişte discuri de jos şi să le pun într-o cutie. Apoi mi-au spus că discurile au fost furate din Parlament şi pe ele sunt amprentele mele. Astfel aveau dovada că am fost acolo...”
- M. „Mă simţeam foarte speriat şi rupt de la realitate.”
- O. „Era foarte greu, pentru că se petreceau mai multe acţiuni concomitent: înregistrarea obiectelor personale, anchetare, bătaie etc. Cel mai chinuitor însă era să văd că sunt torturate şi fetele.”
- N. ”Când au început împuşcăturile în piaţă, eram cu maşina la câteva intersecţii. Mă acuz şi acum, că nu am mers încolo. Poate astăzi fiul meu era viu...”
- A. „Am văzut fete bătute de poliţişti. Cum se poate?!”
- F. „Cel mai tare m-a afectat stresul şi presiunea psihologică. Eram permanent în aşteptarea loviturilor, umilinţei...”
- W. „ Am fost dus la poliţie în portbagaj. Eram 6 persoane şi am fost lovit de câteva ori cu uşa peste cap, că nu încăpeam”...
- D. „Fratele meu a fost arestat pentru că i-a întrebat pe poliţişti unde mă duc şi pentru ce m-au arestat. Mă simt vinovat în faţa lui...”
- G. ”Până acum mă visez în celulă. Mă trezesc înspăimântat şi mă tem să mai adorm, ca să nu revină coşmarurile...”
- K. „Am stat toată noaptea în picioare, pentru că nu încăpeam altfel. Eram vre-o 25 de persoane într-o celulă 3x3m...”
- H. „Dincolo de cele suferite, de durere şi sănătatea distrusă, cel mai mult mă afectează incertitudinea referitor la statutul mei legal. Nu sunt vinovat, dar dosarul nu a fost închis...”
- O. „Tortura psihologică a fost cel mai groaznic. Nu pot uita cum ne ameninţau, ne umileau de parcă eram animale, dar nu oameni...”
- V. „De neuitat a fost comportamentul agresiv şi foarte violent al colaboratorilor de poliţie din comisariatul sect. Buiucani, umilinţele şi ameninţările la care am fost supus...
- M. „Când ne-au urcat noaptea în maşină , mă gândeam că ne duc să ne împuşte. Aşa am înţeles la cât de brutal şi de groaznic se purtau cu noi...”
- C. „Cel mai groaznic a fost prima noapte din Comisariat, cu întregul arsenal de bătăi şi umilinţe.”
- B. „Cel mai groaznic a fost felul în care ne-au arestat şi cuvintele oribile şi „necenzurate” pe care le-am primit în adresa mea.”
- M. „Eu am suportat ceva ca dintr-un film de groază: bătăi aplicate cu ajutorul a diferitor obiecte, cu pumnii şi picioarele, am fost martor la tortura şi chinurile altora... Am auzit aşa cuvinte ,,frumoase” pe care nici nu bănuiam că există pe faţa pământului. Consecinţe la toate acestea, este frica, dar şi ura pe care au băgat-o în mine pe tot restul vieţii, cred...”
- B. „Cele mai groaznice erau ameninţările la care am fost supus în timp ce mă băteau: să nu ating cumva cu mâinile calendarul sau tabloul de pe perete, astfel voi fi omorât; sau ameninţări de ordin sexual.... Era groaznic...”
- J. „Am avut parte de un hotel de „5 stele”: cu o gaură în loc de WC în celulă cu un miros insuportabil; cu un mic geam fără sticlă la celulă, de unde venea aer rece, mai ales noaptea. Iar poliţiştii mai puneau noaptea şi un ventilator, „ca să ne iasă fierbinţeala...”
- G. „Mă ameninţau că strică scaunul de capul meu, că voi înfunda puşcăria pe 25 de ani, etc., dacă nu spun cine m-a trimis, sau cine m-a plătit ca să ies în piaţă...”
- S. „Cel mai „de neuitat” lucru a fost „miluiala” pe care am primit-o de la cei de la Comisariatul General de Poliţie (coridorul mortii). Aşa ceva nici nu mi-am imaginat că există... Nu înţeleg pentru ce li se dă steluţe pe epoleţi?”
- S. „Cel mai straşnic a fost bătaia pe care am mâncat-o... Mă durea totul...”
- F. „M-am speriat tare când am văzut cum îi băteau pe toţi băieţii în ograda Comisariatului General de Poliţie... Credeam că o să ne omoare pe toţi...”
- H. „Alături de mine, la fel în genunchi la podea, era un băiat dezbrăcat până la piele, deoarece când l-au bătut, i-au rupt hainele de pe el... Îmi era milă, dar şi ruşine de goliciunea lui. Vroiam să-l ajut şi să-i dau scurta mea, dar frica că voi fi lovită din nou şi pentru acest gest, m-a oprit...”
- X. „M-am speriat foarte tare, când am început să se apropie de noi maşinile cu trupe speciale. Parcă nu eram eu acolo. Parcă eram în altă ţară cu hunta la putere...”
- Y. „Cel mai straşnic era cum ne băteau cu pumnii şi picioarele... Fără milă, ca pe nişte saci de box...”
- F. „Eram într-o stare de confuzie totală. Nu ştiam şi nu înţelegeam ce vor face cu noi la Comisariat... Ce v-a fi mai departe?”
- A. „Niciodată nu m-am gândit că pot să fiu umilit în aşa mod de cineva...”
- W. „Cel mai groaznic a fost când ne-au aruncat unul peste altul în maşină la miez de noapte, în condiţii inumane... Nu ştiam unde ne duc şi ce vor face cu noi...”
- U. „Cel mai groaznic a fost prima seară din Comisariat - trecerea prin „coridorul morţii”, anchetări fără capăt, percheziţie până la pielea goală cu umilinţe şi forţare să facem exerciţii fizice. Dar a fost oribil şi când a fost adusă învinuirea la judecată. Eram învinuit de lucruri pe care nu le-am săvârşit...”
- B. „Au venit la cămin persoane în civil, au cerut actele şi au zis: pe acesta ne trebuie!. Şi din 6 băieţi m-au luat doar pe mine...”
- N. „Când eram bătut, mă simţeam foarte neputincios - nu puteam evita şi nu puteam rezista loviturilor. Cel mai groaznice erau ameninţările cu privaţiunea de libertate pe 25 ani, ne fiind vinovat cu nimic...”
- Z. „Nu mi-au permis să telefonez la părinţi. La câteva zile după arest, o persoană necunoscută a sunat la părinţi şi le-a comunicat că „fiul dvs. este mort”. Groaznic prin ce au trecut şi ei...
- P. „Cel mai groaznic au fost loviturile din timpul arestului în stradă şi în maşină până am ajuns la comisariat...”
- D. „Mă gândeam la un singur lucru – cum să ies viu de acolo...”.
- M. „Când au venit să mă aresteze, m-au trântit la pământ şi am fost bătut crunt, călcat cu bocanii peste mâni...”
- E. „În toate acţiunile poliţiştilor vedeam că vor să se răzbune pe noi, să ne umilească folosind diverse tehnici... E puţin spus „comportament inuman...”
- R. „Am simţit o frică foarte puternică la momentul arestului. Ei erau foarte brutali. În maşina în care am fost urcat (cu numere din Polonia), uşile erau blocate... Mi se părea că nu pot respira...”
- P. „Se vedea o ură nemaivăzută în ochii poliţiştilor. Am cerut să mi se restituie inhalatorul, deoarece sufăr de bronşită astmatică. Iar poliţistul a venit până în faţa mea cu inhalatorul în mână şi l-a zdrobit cu piciorul în ochii mei. Câteva zile am stat mai mult în picioare, lângă uşă de unde venea aer un pic mai curat, pentru a evita un nou acces...”
- D. „Simţeam că am febră înaltă şi am cerut ajutor medical. Am mers la medic, care mi-a dat termometrul, dar nu l-am ţinut nici un minut. L-a cerut repede înapoi şi a zis că nu am febră. Poliţistul care a fost tot timpul acolo, de faţă m-a condus înapoi în celulă. Aşa şi am luptat singur cu boala, fără nici o pastilă...”
- U. Pentru fiecare rugăminte: apă, viceu, etc., ne băteau ca să nu mai cerem. Se comportau cu noi de parcă eram cei mai mari criminali din lume...”
- D. „Când am fost duşi la penitenciarul N 13, am crezut că am nimerit în rai, sau la un hotel de 5 stele, în comparaţie cu coşmarul trăit la Comisariatul General de Poliţie. Aici aveam un pat al meu, ni se dădea apă, mâncare, chiar şi lenjerie de pat! Se purtau omeneşte cu noi şi nu am auzit ca cineva să fie bătut acolo...”
- S. „Cel mai groaznic a fost când eram singur într-o celulă mică şi întunecoasă, unde periodic intrau 3-4 poliţişti şi mă băteau crunt, cerând să recunosc fapte pe care nu le-am făcut eu...”.
- R. „A fost groaznic să înţeleg cât de mult m-au schimbat doar 10 zile de detenţie... Uneori nu mă recunosc eu însumi pe mine. Ce să mai zic de familie... Soţia a slăbit enorm în acest timp”.
- E. „Prima dată în viaţă am înţeles cât de tare pot să doară şi să te doboare cuvintele murdare, umilinţele, învinuirile pe nedrept, ameninţările... Doamne, ce teroare!”
- E. „Strigau să stăm cu capul în jos, ca să nu vedem nimic în jur. Un băiat a ridicat capul şi a fost lovit cu automatul peste faţă. Mi se pare că i-au rupt nasul, deoarece curgea mult sânge...”